O moşie prosperă, condusă cu mână forte de un patriarh temut de toţi, dar neiubit de nimeni, un conac cu ziduri solide, care vor fi măcinate insă de singurătate, de minciună şi de teamă şi se vor prăbuşi sub povara secretelor nerostite decât in gând: in mijlocul câmpiilor mănoase din Alentejo se desfăşoară tragedia extincţiei unei familii.Vocile care rostesc cronica unei morţi previzibile sunt ale bărbaţilor: bărbaţii intemeiază o familie şi ei ii duc mai departe numele şi puterea. Cele trei generaţii care se fac auzite in aceasta carte – un autist, fratele lui (care ii este rival, deoarece bunicul il consideră unicul moştenitor al proprietăţii), tatăl lor, caracter slab şi fără vocaţie de cap al familiei şi stăpân al domeniului, care nu se bucură de simpatia tatălui său şi nici de respectul subordonaţilor şi bunicul, fire dominatoare şi despotică, polarizând atenţia celorlalţi – trăiesc insă sub semnul eşecului şi sunt nevoite să-l mărturisească. Ieşind din golul şi tăcerea morţilor, din intunericul fără vise, vocile lor insingurate alternează şi se inlănţuie obsesiv, alcătuind cronica polifonică a unei familii şi a tragediilor ce o dezagregă.
