Un deces care ar putea avea cauze naturale. O serie de crime, comise cu extremă violență, care par să aibă ca mobil jaful, dar între care nu rezultă, la prima vedere, că ar exista vreo legatură. Căpitanul Apostolescu și locotenentul Simionescu sunt nevoiți să-și împartă sarcinile anchetării acestor omucideri.Investigațiile se dovedesc a fi extrem de dificile și laborioase, presupunând audierea unui mare număr de persoane. Pistele par să nu ducă nicăieri, întrucât, cu excepția unor urme de încălțăminte și a unei doage de butoi, folosită ca armă într-unul dintre asasinate, ucigașii nu au lăsat niciun indiciu. Cum va reuși căpitanul Apostolescu să-i identifice pe ucigași și cine sunt aceștia? Există, oare, vreo legătură între ei? Horia Tecuceanu s-a născut la Iași, pe 30 mai 1929. După liceu, a lucrat ca lăcătuș și, între 1950 și 1951, a urmat cursurile unei școli militare de aviație. O perioadă a fost și economist. A debutat în 1969 cu romanul Căpitanul Apostolescu anchetează, care a avut un mare succes de public, fiind bine receptat și de critica literară. A continuat să scrie romane polițiste, dezvoltându-și și rafinându-și personajul de-a lungul a peste cincisprezece volume. A murit pe 2 noiembrie 1997, la București. Cărțile lui Horia Tecuceanu sunt și valoroase documente de epocă. Volumele sale documenteaza literar diferite aspecte ale perioadei comuniste – uneori spunând adevărul, alteori falsificând lucrurile (cel mai probabil la presiunile cenzurii) –, oferindu-ne o imagine destul de cuprinzătoare a unei epoci care, încet-încet, se estompează în memoria noastră. De aceea, Editura Publisol a ales să publice aceste cărți fără să elimine nimic din ele și fără să le adapteze, considerând că astfel s-ar pierde elementul documentar al textelor.
