„Căci unii oameni se plîng de ultimele lovituri primite și de caznele de aici. Pentru aceștia, doar această viață e de luat în considerare, căci ei nu ajung cu gîndul la cele de dincolo, și nici nu consideră că ar putea exista vreo rațiune și vreo răsplată a celor care au fost trăite aici; trăiesc însă o viață de necuvîntătoare, ducîndu‑și mereu viața pentru ziua de astăzi și pentru prezent, măsurînd fericirea cu un singur lucru, comoditatea de aici și, prin opoziție, nefericirea cu împrejurările ce le sînt potrivnice. Din punctul meu de vedere, aceștia ar trebui jeliți mai mult pentru caznele de dincolo, și pentru pedeapsa care este pusă deoparte pentru cei vicleni. Și încă nu am spus lucrul cel mai important, și anume cît de mare este pentru aceștia tocmai pedeapsa de a fi fost îndepărtați de Dumnezeu.” (Grigorie de Nazianz, Cuvîntarea a IV-a, 50)
