Ediție îngrijită, traducere din franceză, studiu introductiv și note de Florin Țurcanu„Volumul de față reunește o corespondență inedită al cărei destinatar, Arsène Henry – ministrul Franței la București între anii 1897 şi 1904, a numărat printre prietenii săi români membri ai mai multor familii de vază din prima jumătate a secolului trecut. Relațiile lor s-au prelungit mulți ani după încheierea misiunii diplomatului francez în capitala României și, așa cum o atestă corespondența publicată aici, personalitățile feminine ale vremii – Sabina Cantacuzino, Maria Pillat sau Anna Kretzulescu-Lahovary – au fost cele care au perpetuat și nuanțat o prietenie înfiripată odată cu secolul XX și încheiată în 1931, la moartea lui Arsène Henry. Scrisorile primite de fostul ministru de la corespondentele sale dezvăluie o subtilă înlănțuire de gânduri și sentimente conturate pe fundalul marilor evenimente și transformări prin care au trecut România și Europa după Primul Război Mondial. Importante momente și personalități politice, figuri intelectuale și artistice, amintiri, dar și speranțele născute odată cu formarea României Mari se estompează treptat, în pas cu trecerea timpului. Numele Clarei Haskil, a cărei prezență artistică o caută spre sfârșitul vieții bătrânul diplomat pasionat de muzică, se alătură în această corespondență prietenelor fidele din elita românească.“ – Florin ŢURCANU„Amintirile pe care le evocaţi au trezit în mine imaginile unei vieți iremediabil trecute. Nu doar din cauza celor dispăruţi, pe care îi iubeam, și a tinereții noastre, care înfrumuseța orice lucru, ci și din cauza îmbătătoarei atmosfere care precedă toate catastrofele. Întorcându-ne cu gândul atunci, nu vi se pare, oare, că era cu adevărat o altă lume, iar noi eram alții? Căci o lume s-a sfârșit, fără îndoială, și o alta a început: toate împărțirile convenționale făcute de oameni – secolele, anii – nu înseamnă nimic și degeaba schimbăm data la 1 ianuarie, căci nimic nu justifică importanța plină de prejudecăți care se dă acestei schimbări, în timp ce, în Europa cel puțin, o eră istorică e definitiv încheiată și o nouă eră se deschide.“ – Sabina CANTACUZINO, scrisoare din 2 iunie 1922Pe copertă: colaj de ilustraţii din revista Wiener Chic (cca 1900)
