Dictaturile nu pot rezista fără o poliţie secretă bine pusă la punct. Un dictator este lipsit de putere în lipsa unui sistem de teroare eficient, iar Adolf Hitler nu a făcut excepţie de la aceste două axiome ale istoriei. Führerul s-a făcut temut în Germania şi în Europa datorită unui aparat represiv ce a urmărit neobosit toţi adversarii politici, pentru a ajunge mai apoi mâna sa dreaptă cu privire la persecutarea sistematică a evreilor. Gestapoul, ca abreviere sinistră a Geheime Staatspolizei (Poliţia Secretă a Statului) a fost înfiinţat în noiembrie 1933 şi a funcţionat până la moartea lui Hitler, în mai 1945, în Germania şi în teritoriile ocupate de către nazişti, din Polonia până în Ţările de Jos şi Danermarca.Această istorie detaliată a Gestapoului, bazată pe documente de arhivă şi pe declaraţii ale martorilor, pe care Rupert Butler o prezintă cu fidelitate cititorilor, surprinde mecanismele interne ale organizaţiei, structura ierarhică, precum şi modul în care decurgeau arestările şi interogatoriile, cu metodele de intimidare şi persuasiune aferente, de la bătăi până la tortură. Siguranţa internă a Reichului era menţinută de un aparat poliţienesc tentacular, cu numeroase secţii, birouri şi departamente, pentru care lucrau în jur de 20 000 de persoane, sub conducerea malefică a lui Heinrich Himmler, birocratul cu ochelari rotunzi şi cu veleităţi de călău.
