Tatiana Tibuleac revine, in forta, intr-un alt context si la un alt nivel, la tema materna, a copilului iubit/neiubit, a consecintelor tragice ale "neiubirii", a remuscarii, intr-o carte la fel de tulburatoare ca siVara in care mama a avut ochii verzi.Orfana care descopera un Chisinau multicultural a fost infiata dintr-un orfelinat satesc de o femeie singura si ambitioasa, care vrea sa-i ofere un viitor prosper ori poate cumparata ca mana de lucru si exploatata la fel de nemilos ca in romanele lui Dickens? Intrebarile te urmaresc si dupa lectura pasionanta a acestui roman de formatie a unei fete care creste intre doua limbi si doua culturi, in anii cand se schimba frontierele si sistemele politice.Gradina de sticlareconfirma intrarea in literatura de azi a unei scriitoare pe cat de talentate, pe atat de inteligente, care stie sa alieze cruzimea observatiei si compasiunea fata de suferinta, scotand la iveala tragedia destinelor si frumusetea vietii. (Gabriela Adamesteanu)Tatiana Tibuleac e o povestasa paradoxala. Ea stie, ca foarte putine scriitoare romane contemporane, ca "o poveste nu lasa niciodata lucrurile nerezolvate". Mai stie ca atunci cand existi "intre coastele moi si fermecate ale povestii", adica intre povestitor si eroul povestirii, ajungi sa te impaci "cu raul si cu durerea, cu bolile si cu tradarile". Daca inVara in care mama a avut ochii verziTatiana Tibuleac exorciza o lume a cruzimii dintr-o perspectiva fragil-masculina, in noul sau roman ea povesteste o lume aflata pe granita miscatoare dintre coagulare si dezagregare, dintre Rusia si Europa, dintre lupta si fatalitate.Gradina de sticlaeste, in mai multe feluri, romanul unei intregi generatii feminine si al unei povestitoare pe catde autentice, pe atat de surprinzatoare. (Simona Sora)
