Cartea are forma unui interviu cu 30 de intrebari pe care i Nelu Stratone i le adreseaza lui Costin Petrescu. Iar in raspunsurile sale, Costin Petrescu isi povesteste, de fapt, viata atat pe cea muzicala, alaturi de trupele in care a activat, cat si pe cea profesionala ca arhitect. De aici si titlul: intre Pheonix trupa cea mai cunoscuta in care a cantat, si Le Corbusier pseudonimul arhitectului francez devenit sinonim cu arhitectura si urbanismul. Costin Petrescu a luat de mic lectii de pian, a fost incurajat sa mearga spre percutie de catre celebrul tobosar Sergiu Malagamba, a urmat cursurile scolii de pe strada Mantuleasa, apoi a activat in formatia The Pioneers, nume schimbat in Olympic 64, in anul 1964, anul Olimpiadei de la Tokyo. Formatia a participat la diverse evenimente, a aparut la TVR si a facut inregistrari radio. Autorul infatiseaza aceste inceputuri ale activitatii sale muzicale, povestea trupei The Pioneers, abilitatile sale tehnice si in ceea ce priveste tehnica, istoria unora dintre spectacole, cu tot cu picanterii de dupa spectacol, unele dintre colaborari, istorii de pe litoralul estival romanesc si multe alte activitati si intamplari. Costin Petrescu a urmat, de asemenea, cursurile Institutului de Arhitectura Ion Mincu, fiind unul dintre membrii fondatori ai Club A, lucru pe care de asemenea il nareaza in paginile cartii. Dupa destramarea formatiei Olympic 64, el a fost cooptat in formatia Phoenix si povesteste in ce conjunctura a ales Pheonix si cum a decurs colaborarea cu Nicu Covaci. La Pheonix, a participat la inregistrarea albumelor Cei ce neau dat nume si Mugur de fluier, precum si a EPului Mesterul Manole. Aflam si care era atmosfera in cadrul Cenaclului Flacara, unde au fost invitati o data. Dupa ce a participat la pregatirea albumului Cantafabule, Petrescu s-a retras din Phoenix si a avut apoi o serie de colaborari independente, cu Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu si altii. Si-a finalizat studiile la facultatea de arhitectura Ion Mincu, fiind angajat ca arhitectscenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, iar din 1977, la Institutul de Proiectari Bucuresti. Cu ocazia unui turneu in Portugalia, a ramas la Paris, unde s-a dedicat activitatii de arhitect, devenind sef de proiect la una dintre cele mai cotate agentii de arhitectura din Franta, cabinetul JeanJacques Ory. Petrescu relateaza adaptarea si viata in Franta dar si revenirea in tara si reacomodarea la stilul de viata din Romania. Intre Phoenix si... Le Corbusier, dupa cum ii spune si titlul, este un voiaj atragator, real, dar si imaginativ, "intre MUZICA si... ARHITECTURA", cele doua arte primordiale, voiaj vazut dintr-oanume perspectiva spatiala si temporala. Mi-au defilat prin fata personaje, figuri, siluete, aparent uitate, dar inca vii in memorie, din toate straturile si segmentele social-profesional-sufletesti ale vietii "noastre"; zic "noastre", caci stiam si am aflat din nou ca am marsaluit prin viata alaturi de Costin, poate pe drumuri paralele, dar cu aceleasi idei, nazuinte, cu multe repere comune, aproape la "sincron".Un voiaj minunat.Florin-Silviu Ursulescu Oare ce l-a apucat pe Costin Petrescu sa scrie o carte? Autobiografica? Istorica? Sa fie nevoia de a face un referat catre sinea lui, sau a ta, sau a mea? Da, are tot dreptul, la urma urmei e un autor contemporan, e un muzician fara egal, un artist complex al timpurilor noastre, e un om senzational.Sa-i cititi marturiile, sa-i cercetati universul veti avea de aflat si de invatat. O sa va amuzati, in acelasi timp nimic nu este luat mai mult decat e nevoie in serios.Mircea Florian
