,,Din 1925 pana in 1930 am mers de trei ori in Rusia Sovietica si am stat acolo in total doi ani, umbland de la Minsk pana la Vladivostok si de la Murmansk pana la Buhara si Ecimiadzin. M-am straduit ca, in carti si intr-o serie de articole in reviste si ziare, sa insemnez etapele acestei intregi calatorii laborioase. Adunand in cartea aceasta toate cele cate am vazut si toate cele cate am gandit si simtit in imensa tara, n-am vrut sa le schimb. O noua regizare, ulterioara, le-ar fi dat, desigur, o legatura mult mai logica si mai usoara decat o previziune adeverita de fapte, dar le-ar fi rapit, cred, un oarecare farmec sufletesc, spontan, pe care-l au si tot puful primei atingeri feciorelnice – virtuti pe care le consider, in opere de acest fel, mai inalte decat cumpatata analiza rationala si decat zadarnica stradanie, bine intentionata, de a tainui inflacararea ruseasca. «Vai omului care, cand Dumnezeu starneste o furtuna, el varsa ulei in mare».“ (Nikos KAZANTZAKIS)
