Tot mai mult și tot mai îndreptățită, mărturia unei generații, care a trăit din plin sub comunism și care își istorisește destinul cu sinceritate și fără încrâncenări, devine o zestre istorică de care prezentul este chemat să țină seama.
Un capitol cu totul special al anilor de comunism românesc îmi pare a fi cel al organizației de tineret – UTM devenită UTC – unde, pentru mult timp, liderul de necontestat a fost Nicu Ceaușescu și unde toți cei care mi l-au evocat i-au creionat profilul de„comunist de omenie”, deschis ideilor noi și, ca urmare, adversar al obtuzității partinice. în apropierea acestui fiu al lui Nicolae Ceaușescu au stat oameni pe care i-am cunoscut bine după 1989 și cu care am colaborat în funcțiile mele publice, ca președinte al Radioteleviziunii, mai apoi ca ministru al Culturii și Cultelor.
Unul dintre ei este, cu certitudine, Ion Moraru, a cărui „mărturisire” poate fi citită aici. Onest și detaliat, el ne istorisește momente cruciale și puțin știute ale organizației de tineret, iar paginile dedicate lui Nicu Ceaușescu – cel hulit și întemnițat – sunt de-a dreptul impresionante. Mai mult, ele dovedesc că Ion Moraru, martor al unei epoci, este un caracter ferm, prob și profund credibil.
Am citit aceste pagini despre o tinerețe activă, având înainte chipul lui Ion Moraru adult, activ într-un guvern postdecembrist și într-un parlament superior celui de astăzi, mai apoi prosper om de afaceri, inițiator de școală modernă bucureșteană. Și, trăgând o linie, făcând un bilanț, pot afirma că eroul cărții acesteia este, cu adevărat, un „învingător”.
Acad. RĂZVAN THEODORESCU
