"Memorialul manastirii" are ca punct de plecare Portugalia secolului al XVIII-lea, un regat scaldat in bogaţii si inţesat de biserici. Este perioada Inchiziţiei, a autodafeurilor, a epidemiilor de ciuma si a marii expansiuni coloniale. Cele doua personaje principale – Baltasar Sapte-Sori, un soldat abia intors de pe campul de lupta, si Blimunda, o tanara care are darul clarviziunii – sunt alese de parintele Bartolomeu Lourenço sa-l ajute la construirea "pasaroiului", un aparat de zbor. Invenţia preotului se dovedeste reusita, insa va avea consecinţe dramatice asupra tuturor celor implicaţi in realizarea ei. Bazat pe evenimente reale, printre care se numara si ridicarea uriasei manastiri din Mafra, acest roman, ca toate carţile lui Saramago, depaseste limitele istoriei, preschimbandu-se intr-o parabola complexa a existenţei umane si a eternei lupte pentru dragoste, cunoastere si putere.Memorialul manastirii are ca punct de plecare Portugalia secolului al XVIII-lea, un regat scaldat in bogaţii si inţesat de biserici. Este perioada Inchiziţiei, a autodafeurilor, a epidemiilor de ciuma si a marii expansiuni coloniale. Cele doua personaje principale – Baltasar Sapte-Sori, un soldat abia intors de pe campul de lupta, si Blimunda, o tanara care are darul clarviziunii – sunt alese de parintele Bartolomeu Lourenço sa-l ajute la construirea "pasaroiului", un aparat de zbor. Invenţia preotului se dovedeste reusita, insa va avea consecinţe dramatice asupra tuturor celor implicaţi in realizarea ei. Bazat pe evenimente reale, printre care se numara si ridicarea uriasei manastiri din Mafra, acest roman, ca toate carţile lui Saramago, depaseste limitele istoriei, preschimbandu-se intr-o parabola complexa a existenţei umane si a eternei lupte pentru dragoste, cunoastere si putere.
José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977, cu Manual de pictura si caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pamant (1980) ii aduce recunoasterea in spaţiul lusitan si impune fraza si punctuaţia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internaţionala o dobandeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007, 2017), care, alaturi de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordand o atenţie speciala "originii si identitaţii portugheze". In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viaţa apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002, 2015) si continuata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) si Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai aparut: Calatoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Calatorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatra (2017) si Jurnalul din anul Nobelului (2021). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuand sa scrie si sa publice. S-a stins din viaţa in iunie 2010.
