Roman tradus in peste 20 de tari, nominalizat la prestigioasele Prix Femina si Independent Foreign Fiction Prize UK"Ministerul durerii" este un roman despre nostalgia apartenenţei, despre farmecul si oroarea trecutului recent. Protagonista, Tania Lucić, paraseste Zagrebul devastat de razboi si ajunge sa predea un curs despre literaturile din fosta Iugoslavie la Universitatea din Amsterdam, unei grupe de studenţi la randul lor exilaţi. Confruntata cu dificultatea de-a gasi un teren comun pentru discuţii, Tania transforma seminarele intr-un program experimental de terapie literara, menit sa exorcizeze demonii prezentului si sa redescopere coeziunea distrusa de razboi. Acest periplu al memoriei aduce la suprafaţa obiecte, gesturi, mirosuri si gusturi uitate, dar si traume nevindecate inca, ale caror consecinţe se vor dovedi fatale.
"Ministerul durerii" este un roman despre nostalgia apartenenţei, despre farmecul si oroarea trecutului recent. Protagonista, Tania Lucić, paraseste Zagrebul devastat de razboi si ajunge sa predea un curs despre literaturile din fosta Iugoslavie la Universitatea din Amsterdam, unei grupe de studenţi la randul lor exilaţi. Confruntata cu dificultatea de-a gasi un teren comun pentru discuţii, Tania transforma seminarele intr-un program experimental de terapie literara, menit sa exorcizeze demonii prezentului si sa redescopere coeziunea distrusa de razboi. Acest periplu al memoriei aduce la suprafaţa obiecte, gesturi, mirosuri si gusturi uitate, dar si traume nevindecate inca, ale caror consecinţe se vor dovedi fatale.
"Ministerul durerii" este un roman despre nostalgia apartenenţei, despre farmecul si oroarea trecutului recent. Protagonista, Tania Lucić, paraseste Zagrebul devastat de razboi si ajunge sa predea un curs despre literaturile din fosta Iugoslavie la Universitatea din Amsterdam, unei grupe de studenţi la randul lor exilaţi. Confruntata cu dificultatea de-a gasi un teren comun pentru discuţii, Tania transforma seminarele intr-un program experimental de terapie literara, menit sa exorcizeze demonii prezentului si sa redescopere coeziunea distrusa de razboi. Acest periplu al memoriei aduce la suprafaţa obiecte, gesturi, mirosuri si gusturi uitate, dar si traume nevindecate inca, ale caror consecinţe se vor dovedi fatale.
Roman tradus in peste 20 de tari, nominalizat la prestigioasele Prix Femina si Independent Foreign Fiction Prize UK
Ministerul durerii este un roman despre nostalgia apartenenţei, despre farmecul si oroarea trecutului recent. Protagonista, Tania Lucić, paraseste Zagrebul devastat de razboi si ajunge sa predea un curs despre literaturile din fosta Iugoslavie la Universitatea din Amsterdam, unei grupe de studenţi la randul lor exilaţi. Confruntata cu dificultatea de-a gasi un teren comun pentru discuţii, Tania transforma seminarele intr-un program experimental de terapie literara, menit sa exorcizeze demonii prezentului si sa redescopere coeziunea distrusa de razboi. Acest periplu al memoriei aduce la suprafaţa obiecte, gesturi, mirosuri si gusturi uitate, dar si traume nevindecate inca, ale caror consecinţe se vor dovedi fatale.a
Dubravka Ugrešić s-a nascut in 1949 in Kutina, Iugoslavia. Si-a facut studiile la Universitatea din Zagreb, avand dubla specializare, in limba rusa si in literatura comparata. Vreme de douazeci de ani a lucrat la Institutul de Teoria Literaturii din cadrul aceleiasi universitaţi, urmandu-si, de asemenea, cariera de scriitoare. Literatura rusa de avangarda i-a starnit interesul si, in cadrul unui program editorial internaţional, a redescoperit scriitori rusi uitaţi, a publicat un volum de eseuri despre proza contemporana rusa si diverse traduceri. De-a lungul anilor ’80, a publicat povestiri si romane foarte apreciate de critica literara, printre care Strabatand fluxul constiinţei (1988), distins cu prestigiosul premiu NIN. Din pricina poziţiei sale critice faţa de excesele naţionalismului din fosta Iugoslavie, in 1991 a devenit victima unei violente campanii de presa, fiind numita "tradatoare", "inamic public" si chiar "vrajitoare". Harţuirile indelungate si ostracizarea din viaţa publica au determinat-o, in cele din urma, sa paraseasca Croaţia in 1993. A continuat sa lucreze la publicaţii europene si sa publice romane si volume de eseuri, printre cele mai cunoscute numarandu-se Muzeul capitularii necondiţionate (1998), Cultura minciunilor (1998), Cititul interzis (2003), si a fost distinsa cu importante premii literare europene. Carţile ei au fost traduse in toata lumea, in peste douazeci de limbi.
