O călătorie de la Sulmona la Tomis este un roman postmodern, care preia din istoria recentă personaje emblematice ale Constanței, în maniera romanelor Juliei Kristeva. Acestea sunt figuri foarte diferite, care au în comun nu doar apartenența la acest spațiu geocultural, ci mai ales legătura cu un alt personaj, cel care nu apare în text și totuși este prezent în fiecare fragment, poetul Ovidius Publius Naso. Destinele acestora devin ecouri ale destinului originar al lui Ovidius, singuraticul exilat de la Tomis. Într-un fel, toate aceste personaje împărtășesc tragismul vieţii poetului latin, însă descriu și caracterul boem al unei perioade romantice, de un extraordinar elan vital și impozantă construcție intelectuală, din istoria culturală a Tomisului, începând din anii 1990, odată cu fondarea Universității Ovidius. Scris cu minuțiozitate, rigoare și talent narativ, acest roman recuperează generații de creatori care şi-au pus amprenta asupra universităţii de la țărmul Pontului Euxin şi le valorifică exemplara moștenire, „pentru ca subiecte importante şi oameni contemporani să nu rămână necunoscuţi generaţiilor viitoare”, după cum afirmă însăşi autoarea. (Daniel Clinci)
