Senzualitatea, nostalgia, regretul si moartea invaluie delicata ceremonie a ceaiului, in care cel mai simplu gest are o semnificatie profunda.
O mie de cocori pe o esarfa de matase: un simbol al fericirii, o promi-siune de viata armonioasa. Asa incepe povestea lui Kikuji, un barbat inconjurat de mai multe femei: evanescenta domnisoara Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamna Ota – o frumusete matura si melancolica –, inocenta Fumiko, fiica celei din urma. Toate intalnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, insa arta subtila a acesteia si obiectele fragile de portelan nu vor putea sa imblanzeasca sentimentele si nici sa impiedice decaderea personajelor.
„Kawabata este poetul celor mai subtile nuante, al evanescentului, al imperceptibilului.“ (Commonweal)
