Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa - António Lobo Antunes

„Munca mea constă in a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa. [...] M-am simtit fericit in Transilvania, in munti. Pe inăltimile de acolo pietrele iși mai pierduseră din greutate, dar mai aveam incă nevoie de mult timp, deoarece cuvintele sunt foarte lente și durează până reușesc să impregneze lucrurile, intră greu in ele; ideea despre moartea mea incepe să seme­ne cu moartea mea. Uneori corpul meu ingheată, alteori câte o piatră se ridică. insă multe dintre ele incă lipsesc. Când toate vor deveni mai ușoare ca apa, atunci da, pot să fiu citit, fiindcă am scris ceea ce era necesar să scriu." - António Lobo Antunes„Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am scris până acum“, declara autorul portughez despre noul său roman, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Cartea este o aventură intelectuală și senzorială in 23 de capitole cu un minimum de punctuatie, de fapt, 23 de fraze ample, numite de critică „versete poetice“, care oferă o experientă de lectură inedită: un tânăr sublocotenent aduce din Angola un băiat de culoare, un orfan, pe care il adoptă impreună cu sotia lui. Peste 40 de ani, ca intr-un ecou al faptelor tatălui, fiul va comite o crimă. Războiul, imposibilitatea iertării, rasismul, moartea, iubirea sunt tot atâtea teme ale unei proze căreia emotia ii conferă ritmul unei adevărate cantate.

Traducere și note de Dinu Flămând și Anca Milu VaideseganPrefată de Dinu Flămând