Si mai ales, d-lor, cand realitatea vietii brute adeseori ne aduce ca sa curmam in pamantul acesta, adeseori incarcat cu lucruri care ne apasa si ne dezgusta, e bine sa ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica in sfere mai inalte, pentru a ne inalta in sufletul nostru si sa luam curaj, vointa si indemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge si mai departe pe aceeasi carare spre vesnica marire a neamului romanesc.Cand examinam acest tratat, nu trebuie sa uitam ca izvorul adevarat al unirii neamului romanesc nu este acest tratat, izvorul adevarat al unirii neamului nostru este constiinta vie a neamului romanesc si hotararea sa suverana, iar acest tratat insemneaza numai o recunoastere internationala, intarirea in domeniul international a unei uniri si a unui stat puternic si, credem, vesnic existent, al Romaniei Mari izvorate din viata nestramutata a intregului neam.Baza unirii noastre, baza Romaniei Mari, izvorul de drept al acestei infaptuiri marete, incantatoare pentru noi, sunt hotararile luate in Bucovina, in Basarabia si in Ardeal, expresie a vointei unitare a suveranitatii colective a intreg neamului romanesc, exprimate in mod solemn in sesiunea trecuta a Camerei, cand s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor catre Romania Muma. - Deputatul Iuliu Maniu in Parlamentul Romaniei intregite, 26 august 1920Si mai ales, d-lor, cand realitatea vietii brute adeseori ne aduce ca sa curmam in pamantul acesta, adeseori incarcat cu lucruri care ne apasa si ne dezgusta, e bine sa ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica in sfere mai inalte, pentru a ne inalta in sufletul nostru si sa luam curaj, vointa si indemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge si mai departe pe aceeasi carare spre vesnica marire a neamului romanesc.Cand examinam acest tratat, nu trebuie sa uitam ca izvorul adevarat al unirii neamului romanesc nu este acest tratat, izvorul adevarat al unirii neamului nostru este constiinta vie a neamului romanesc si hotararea sa suverana, iar acest tratat insemneaza numai o recunoastere internationala, intarirea in domeniul international a unei uniri si a unui stat puternic si, credem, vesnic existent, al Romaniei Mari izvorate din viata nestramutata a intregului neam.Baza unirii noastre, baza Romaniei Mari, izvorul de drept al acestei infaptuiri marete, incantatoare pentru noi, sunt hotararile luate in Bucovina, in Basarabia si in Ardeal, expresie a vointei unitare a suveranitatii colective a intreg neamului romanesc, exprimate in mod solemn in sesiunea trecuta a Camerei, cand s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor catre Romania Muma. - Deputatul Iuliu Maniu in Parlamentul Romaniei intregite, 26 august 1920Volumul istoricilor Gheorghe Sbarna si Ion Calafeteanu despre ratificarea Tratatelor rezultate din Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) de catre Parlamentul Romaniei (1920-1922) infatiseaza, prin narativul documentelor, optiunile diferitelor curente politice carora apartineau "Intregitorii". Acestia prezinta nu doar optimismul "botezului lumii celei noi", ci si "puncte intunecoase" in continutul Tratatelor care au incheiat Primul Razboi Mondial. Cei doi autori demonstreaza ca, pentru cetatenii Romaniei, procesul politic al ratificarii Tratatelor de pace postbelice a insemnat, cum o spunea si Iuliu Maniu, o reafirmare a vointei romanilor si a suveranitatii lor nationale, asa cum aceasta a fost exprimata si in Rezolutiile de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, in 1918. Din vocile Generatiei Marii Uniri se poate auzi nu doar freamatul trecutului, ci si cautarile drumurilor viitoare! - Vasile PuscasGHEORGHE SBARNAeste profesor consultant, conducator de doctorat la Universitatea Valahia din Targoviste. A fost cadru didactic universitar, de la absolvirea Facultaii de Istorie de la Universitatea Bucuresti din 1966, la Academia de Stiine SocialPolitice, la Universitatea Bucuresti, Politehnica Bucuresti, Universitatea Dimitrie Cantemir, Universitatea Spiru Haret si Universitatea Valahia din Targoviste. Sia concentrat activitatea didactica si de cercetare pe teme fundamentale ale istoriei moderne si contemporane ale Romaniei, in conjuncie cu evoluiile europene din secolele XIX si XX. Cari publicate:Parlamentul si politica externa a Romaniei, 19191940(2000);Partidele politice din Romania, 19181940(2001);Romanii si proiectele federale europene interbelice(2002);Marea Unire in Parlamentul Romaniei(2007),Vespasian V. Pella in slujba dreptului si a cauzei pacii, ediie ingrijita si studiu introductiv (2011);Revoluia Romana din Decembrie 1989. Dicionar general(coordonator) (2010);Constituia Romaniei. Studii(coordonator) (2014);Tratatele de Pace ale Romaniei, 19191920(impreuna cu Ion Calafeteanu) (2017);Romania in anii premergatori Marii Uniri, 19161917.Culegere de studii(coordonator impreuna cu Ioan Opris) (2017);Romania in anul Marii Uniri.Culegere de studii(coordonator impreuna cu Ioan Opris) (2018);1919. Confirmarea internaionala a Romaniei intregite.Culegere de studii(coordonator impreuna cu Ioan Opris) (2020).ION CALAFETEANU este profesor consultant, conducator de doctorat la Universitatea Valahia din Targoviste. A fost cercetator stiinific la Institutul de Studii Istorice si SocialPolitice, diplomat, indeplinind misiuni la New York, la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa O.N.U. si la Roma Academia di Romania. Profesorul Calafeteanu a impletit activitatea de cercetare cu cea de cadru didactic in invaamantul superior, fiind profesor asociat la Universitatea Bucuresti, la Universitatea Dimitrie Cantemir si la Universitatea Valahia din Targoviste. Sia concentrat activitatea de cercetare spre aprofundarea unor teme fundamentale ale istoriei naionale in conjuncie cu evoluiile europene din secolul XX, istoria diplomaiei romanesti, istoria exilului romanesc anticomunist. Cari publicate:Iuliu Maniu Ion Antonescu: Opinii si confruntari politice(1994);Revizionismul ungar si Romania(1995);Politica si interes naional in Romania interbelica(1996);Romani la Hitler(1999);Exilul romanesc, erodarea speranei.Documente (19511975)(2003);Scrisori catre Tovarasa Ana(2005);Grigore Gafencu. Jurnal(2008);Revoluia romana din Decembrie 1989. Documente(2009).
