După mijlocul secolului al XVIII-lea, informațiile referitoare la comunitățile reformate românești dispar. Reforma românească fiind un fenomen prin excelență transcultural, nu a putut rezista decît într-un mediu multicultural și bilingv. Datorită presiunii catolice venite din partea unui imperiu puternic și pragmatic, precum și a emergenței, în secolele XVIII-XIX, a curentelor naționaliste etnico-lingvistice, comunitățile româno-maghiare bilingve cu identități multiple au ajuns la răscruce: preoții și credincioșii care se simțeau mai aproape de calvinism s-au maghiarizat și au rămas reformați, iar cei care au vrut să-și păstreze identitatea românească s-au făcut în mare parte uniți. În ciuda acestui fapt, impactul Reformei a avut un rol catalizator (chiar dacă într-o măsură mai mică decît greco-catolicismul) în occidentalizarea și modernizarea gîndirii românești din Transilvania și Ungaria. De asemenea, Reforma a avut un rol hotărîtor în dezvoltarea limbii și literaturii române, precum și în introducerea limbii române în discursul religios. (Autorul)
Nagy Levente este conferențiar universitar și șef de catedră la Catedra de Filologie Română a Universitatății Eötvös Loránd din Budapesta.
