Când naziştii au ocupat Parisul în 1940, Agnés Humbert, respectabil istoric de artă, a dat dovadă de un curaj nebunesc şi de o credinţă oarbă. Împreună cu o mână de colegi de-ai săi, de o distincţie remarcabilă, de la Muzeul Omului din Paris, ea a ajutat la întemeierea uneia dintre primele grupări organizate ale Rezistenţei franceze. Reţeaua de la Muzeul Omului a fost extrem de eficientă, însă a avut parte de un destin tragic. În 1941, mulţi dintre membrii săi, printre care şi charismaticul Boris Vildé şi Agnés însăşi, au fost trădaţi şi deferiţi Gestapoului, iar apoi arestaţi. Cartea reprezintă jurnalul secret al lui Agnés Humbert şi descrie cursul evenimentelor în această tulbure perioadă istorică; arestarea ei, perioada petrecută în mai multe închisori din Franţa şi din Germania, tratamentul inuman la care a fost supusă, munca silnică pe care a executat-o, toate acestea sunt descrise şi examinate "la cald", pe măsură ce evenimentele se derulează.
