Kenoza divină este modelul slujirii fraţilor şi temelia comunităţii sfinţilor, o atitudine subminată principial de aroganţa cultivării de sine. Pregătirea noastră creştină şi activitatea ulterioară ei trebuie să aibă ca scop slujirea fraţilor, nu îmbogățirea sau gloria personală. Ne păstrăm în viaţă în condiţii bune, dar o facem numai pentru scopul acesta. Întrebarea tânărului creştin nu trebuie să fie: ce carieră să urmez pentru a mă îmbogăţi cât mai repede? Întrebarea lui trebuie să fie: ce carieră trebuie să urmez pentru a sluji cât mai bine lui Dumnezeu şi fraţilor mei? Iar după ce şi-a terminat pregătirea profesională, să-şi caute un loc de muncă în care să poată face lucrul acesta. Trebuie să înţelegem că în momentul în care schimbăm scopurile cu mijloacele, nu mai aparținem comunităţii sfinţilor, ci suntem călăuziți de duhuri contrare. Prin actul şi mentalitatea slujirii frăţeşti însă, Duhul lui Hristos menţine sănătatea comunităţii sfinţilor, printr-o acţiune de igienă comunitară.
