Benvenuto Cellini, renumit sculptor și orfevrar al Renașterii, a început să-și scrie povestea vieții în 1558, când avea 58 de ani, aceasta încheindu-se brusc înainte de ultima sa călătorie la Pisa, în jurul anului 1563, când Cellini avea aproximativ 63 de ani. Meșter pasionat, deopotrivă admirat și disprețuit de către cele mai puternice personalități politice și artistice din Florența, Roma și Parisul secolului al XVI-lea, Cellini a fost, de asemenea, un criminal și un fanfaron, un aventurier nerușinat care, în diferite momente ale vieții, a cunoscut atât persecuția papală și închisoarea, cât și adulația curții regale. Memoriile sale, scrise într-un stil energic, direct și rafinat, oferă o descriere detaliată a carierei singulare, precum și a iubirilor, urilor, pasiunilor și desfătărilor unui artist extraordinar, îndrăzneț și plin de viață. Cartea lui Benvenuto Cellini, considerată a fi cea mai importantă autobiografie din Renaștere, este unul dintre cele mai încântătoare și mai pline de culoare volume de memorii scrise vreodată.
Autobiografia lui Benvenuto Cellini ne dezvăluie omul în ansamblu – în parte în pofida intenției sale – cu o veridicitate și o intensitate cuceritoare. Într-adevăr merită toată atenția faptul că – în timp ce operele majore ale lui Benvenuto-artistul au rămas doar în stadiu de proiect sau au dispărut – Benvenuto-omul va suscita interesul semenilor săi din toate vremurile. Jacob Burckhardt
