In cursul celor aproape 45 de ani la "Vocea Americii" si la "Europa Libera" nu m-am prezentat niciodata la microfon fara sa fiu constient ca ma adresez fratilor mei de acasa. Toate editorialele, toate articolele scrise, toate informatiile pe care le transmiteam, toate momentele pe care le descriam erau destinate ascultatorilor din tara, pentru ca dorinta mea era ca ei sa afle adevarul, incomod uneori, adevarul care poate mahnea, dar de cele mai multe ori trebuia transmis si sunt sigur ca a fost pentru multi o sursa de inspiratie pentru rezistenta interna, nu cu arma in mana, cu manifestari sau acte de bravura, ci pur si simplu rezistenta interna de a trai sub un regim inuman. De aceea, poate veti intelege de ce fiecare program politic pe care-l terminam se incheia cu cuvintele pe care le mostenisem din tara, de la romani (nu le inventasem eu), erau cuvinte pe care le rosteau de ani si ani multi oameni, pe care insa mi le-am insusit pentru ca prin ele voiam sa dau sperante celor care ma ascultau, celor care ne ascultau, acele cuvinte de care multi isi amintesc, desigur, fiind folosite de multi in perioada "de aur" a tarii noastre si pe care le pastrez si astazi in sufletul si in mintea mea: Sa auzim numai de bine! Mircea CarpIn cursul celor aproape 45 de ani la "Vocea Americii" si la "Europa Libera" nu m-am prezentat niciodata la microfon fara sa fiu constient ca ma adresez fratilormei de acasa. Toate editorialele, toate articolele scrise, toate informatiile pe care le transmiteam, toate momentele pe care le descriam erau destinate ascultatorilor din tara, pentru ca dorinta mea era ca ei sa afle adevarul, incomod uneori, adevarul care poate mahnea, dar de cele mai multe ori trebuia transmis si sunt sigur ca a fost pentru multi o sursa de inspiratie pentru rezistenta interna, nu cu arma in mana, cu manifestari sau acte de bravura, ci pur si simplu rezistenta interna de a trai sub un regim inuman. De aceea, poate veti intelege de ce fiecare program politic pe care-l terminam se incheia cu cuvintele pe care le mostenisem din tara, de la romani (nu le inventasem eu), erau cuvinte pe care le rosteau de ani si ani multi oameni, pe care insa mi le-am insusit pentru ca prin ele voiam sa dau sperante celor care ma ascultau, celor care ne ascultau, acele cuvinte de care multi isi amintesc, desigur, fiind folosite de multi in perioada "de aur" a tarii noastre si pe care le pastrez si astazi in sufletul si in mintea mea: Sa auzim numai de bine!Mircea Carp
