Traducere, postfată și note de Mihai Banciu Roman dedicat lui GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA La Roma, intre 13 iunie și 18 iulie 1957, Giuseppe Tomasi di Lampedusa scrie din Clinica Villa Angela, unde este internat pentru cobaltoterapie, așteptând un răspuns legat de publicarea Ghepardului. Va muri la 23 iulie, cinci zile mai târziu de la ultima insemnare pe care imaginatia plină de subtilitate și rafinament a Simonei Lo Iacono ne-o oferă drept mărturie – fictivă, insă veridică – a autorului sicilian. Palermo, 1903. Giuseppe Tomasi di Lampedusa este un copil singuratic și contemplativ, preferând lucrurile oamenilor. Copilăria lui, intre palatul din Palermo și Santa Margherita, moșia unde familia Lampedusa iși petrecea toridele veri siciliene, nu este chiar intr-atât de solitară. Alături de el, apărut nu se știe cum și de nu se știe unde, se află Antonno, asemănător lui Tomasi, doar că e un fel de copil pe dos, detinând o intelegere și o perceptie răsturnate asupra lumii. Poate tocmai acelea necesare unui scriitor care este pe cale să-și descopere vocatia. Cu minutiozitatea documentară a magistratului și fantezia lucidă a romancierului, Simona Lo Iacono ne oferă o versiune posibilă, chiar dacă fictională, a copilăriei lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, transformând scriitorul in personaj și redând personajului deplina libertate a scriitorului.
