Scris intre anii 1905 și 1909, "Alteţă regală" poate fi citit in mai multe chei: dincolo de meandrele unei istorii de iubire se află un bildungsroman in care, privită fie cu ironie, fie cu umor, natura umană iși dezvăluie cele mai ascunse sentimente, iar ideile sociale, politice și, implicit, estetice ale autorului capătă o formă recognoscibilă. Romanul a fost ecranizat in 1953, in regia lui Harald Braun.Thomas Mann construieşte un decor de operetă pentru ceea ce el insuși a numit „o comedie in formă de roman“: familia Grimmberg domneşte peste un ducat cu un milion de locuitori, pierdut intre păduri, supus unor „stări de fapt ingrijorătoare“, căci finanţele se află intr-un declin perpetuu, castelele se degradează văzând cu ochii, iar bărbaţii de stat nu cad de acord asupra măsurilor ce-ar trebui luate. Tocmai atunci când toată lumea este cuprinsă de deznădejde, marea ducesă Dorothea dă naştere unui al doilea prinţ, Klaus Heinrich, care are „o mână sfrijită“. Din acest punct, romanul se desparte in ramificaţii alegorice, ce oferă consideratii despre identitate, educaţie, societate. Fericirea lui Klaus Heinrich va deveni, in aceeaşi măsură, şi o fericire obştească, căci el iși va găsi marea dragoste şi va implini profeţia sub semnul căreia i-a fost pusă venirea pe lume.
