Am început această carte fără speranța de a-i vedea sfârșitul (care oricum nu există). Privind în jur astăzi (2020), constat cu fiecare zi dată pletora de umbre care mă împresoară și îmi bântuie în tot felul visele și stările de semi-luciditate… Majoritatea contemporanilor mei nu mai există decât în această lume, mai mult decât virtuală. Trăiesc efectiv în viața mea și-i duc mai departe odată cu mine. Grea moștenire…
M-am hotărât să nu-i evoc în rândurile acestei cărți – pe care le-o dedic – conștient fiind că în lipsa lor, bună sau rea din viața mea, aș fi fost altceva decât acest autor de carte. Spre deosebire de mai toți cei de față, încă mai am ocazia să-i petrec cu viața în amintire și să-i țin aproape. Mă pot socoti privilegiat.
Autorul
