„Ma hotarasem ca la incheierea Memoriilor sa o sfarsesc cu Holmes, simtind ca energia mea literara ar trebui sa nu fie indreptata prea mult intr-o singura directie. Acel chip palid, bine definit, si acea silueta cu membre suple ocupau o parte exagerata in imaginatia mea. Am savarsit fapta, dar din fericire, niciun legist nu s-a pronuntat cu privire la ramasite, si astfel, dupa o lunga perioada, nu mi-a fost greu sa raspund cererii magulitoare si sa musamalizez fapta pripita. Nu am regretat niciodata, pentru ca nu am gasit, practic, ca aceste schite ceva mai usurele m-au impiedicat sa explorez si sa aflu limitele mele in ramuri variate ale literaturi precum istoria, poezia, romanele istorice, cercetarile psihice si drama. Daca Holmes nu ar fi existat, eu nu as fi putut face mai mult, desi se poate ca el sa fi stat un pic in calea recunoasterii lucrarilor mele literare ceva mai serioase. Si astfel, cititorule, adio Sherlock Holmes! Iti multumesc pentru constanta de pana acum si nu pot decat sa sper ca ai fost rasplatit sub forma acelei distrageri de la grijile vietii si a schimbarii stimulatoare de gandire care se pot gasi numai pe taramul fermecat al romanelor.“ (Arthur Conan Doyle)
