Volumul de fata cuprinde patru povestiri in cadrul carora, asa cum afirma cercetatoarea Nathalia Wright, personajele lui Melville sunt preocupate de aceeasi cautare intensa, supraomeneasca si eterna a "absolutului in cadrul manifestarilor sale relative", un demers central pentru canonul lui Melville. "Toate scenariile lui Melville descriu aceasta cautare, iar temele sale reprezinta aproape in exclusivitate, relatia delicata si schimbatoare dintre adevar si iluzia acestuia".
Billy Budd, marinar anticipeaza modernismul nu doar in tematica, ci si in forma, prin colajul de genuri si prin finalul sau deschis. Astfel, cititorul ultimei opere a lui Melville este confruntat cu o alegere dificila. Relatarea cea mai lunga, povestirea propriu-zisa, isi stabileste propria autenticitate cu ajutorul procedeelor literare traditionale, precum repetitia si elaborarea minutioasa, dar celelalte doua scurte relatari pun la indoiala aceasta autenticitate, beneficiind de dreptul la ultimul cuvant. Pe care dintre cele trei povestiri e chemat cititorul s-o accepte? Aidoma lui Babo sau Bartleby sau oricarui alt personaj, care sunt adevarate insule ale tacerii in mijlocul oceanului de cuvinte al operei sale, pastreaza tacerea si Melville, despre care Hawthorne afirma ca nu putea "nici sa creada, nici sa se simta in largul lui in necredinta".
