"Neindoielnic, toata lumea stie ce inseamna sa te uiti si sa vezi. Din pacate, lucrurile "stiute de toata lumea" sunt cele la care nimeni nu se mai gandeste… Asa se face ca exercitiul esential al privirii e inteles, de regula, ca o simpla problema de optica. Or "a privi" nu inseamna pur si simplu a te uita si a vedea. Te poti uita la un lucru si ca sa-l uiti, sa-l dezvalui, sa treci indaratul evidentei sale. Cu alte cuvinte, pentru a vedea cu adevarat un lucru e nevoie, uneori, sa inchizi ochii, sa-l percepi ca distinct de "aparitia" lui senzoriala. Abia atunci, in suspensia "metodologica" a nemijlocirii vizuale, faci un pas decisiv spre intelegerea a ceea ce vezi. "A privi" convietuieste, astfel, revelator, cu "a stravedea", a uita de semnalul strict optic, pentru a-i palpa temeiul. Sa adaugam si ca "a privi" poate sa insemne si a te lasa privit, a te lasa "descoperit" in autenticitatea ta.
Spune-mi cum privesti (cum "vezi" lucrurile) ca sa-ti spun cine esti… A privi e, uneori, si a visa, a imagina (o vedenie…) sau a avea revelatia cvasipalpabila a unui adevar.
Candva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decat ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine pana la urma: un nume despre care povestesc cartile, dar pe care muzeele, memoria vizuala a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fara ca vreo imagine sa se mai asocieze in mintea noastra acestor nume. Si vom spune, poate, la fel, "pictura" cu sentimentul ca ne referim la un dat arheologic, la o realitate defuncta, cu acelasi sentiment, probabil, cum vom spune si "Venetia", si jungla Amazoanelor, si pictura etrusca si atatea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi ramas decat nimbul. S-ar putea totusi ca, pana si in asemenea momente, Gioconda sa-i supravietuiasca lui Leonardo ca o emblema a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii..." — ANDREI PLESU
ANDREI PLESU s-a nascut in 1948 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria si teoria artei. A obţinut doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991–1997). Este fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche), fondator si presedinte al Fundaţiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa (1994), membru al World Academy of Art and Science si al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universitaţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau si al Universitaţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Calatorie in lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul si lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etica a intervalului, Cartea Romaneasca, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceza, germana, suedeza, maghiara, slovaca); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, 1994; Chipuri si masti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, polona); Obscenitatea publica, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stari, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitata a vieţii, Humanitas, 2011; Faţa catre faţa, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorba-n vorba. 23 de ani de intrebari si raspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceste minţile (in colaborare cu Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminica (in colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinisti vechi si noi, Humanitas, 2016; Despre inima si alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mana cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.
