Dana Dumitriu. Portretul unei doamne

"Vremea devora si ceea ce am fost, si ceea ce am fi putut fi." Dana Dumitriu, Printul Ghica
"Dana Dumitriu era o fire funciar lirica. Nu povestirea, epicul o pasionau, ci vibratia aerului moral si psihologic din jurul intamplarilor, aura de pe crestetul personajelor. Moralmente, era inclinata spre sfintenie. Vitalitatea din ea o determina sa nu ocoleasca (si sa judece!) murdariile din om. Avea o enorma capacitate de a intelege: chiar si ce e josnic. Daca ar fi scris ca Mariana Alcoforado, ar fi aratat aceeasi ingaduinta pentru calugarita si pentru prostituata, pentru puritatea vietii din manastire si pentru nevoia de a evada din ea, in aventura si sexualitate." Nicolae Manolescu