Imprumutând elemente din traditia biblică, din folclorul idiș și din legendele europene, povestirea initiatică Deodată in adâncul pădurii oferă o parabolă magistrală despre tolerantă, compasiune șI sperantă.Un sat pierdut intre munti, inconjurat de păduri sumbre și stăpânit de teamă și tristete. Cândva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietătile — insecte, păsări, câini, pisici, chiar și peștii din râu — l-au părăsit. inspăimântati de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se inchid in case, seară de seară, și nu le dau voie copiilor să intre in pădure. Mai ales tăcerea bântuie mica așezare, căci nimeni nu vrea să-și amintească, nici să vorbească de animalele pierdute și de viata de dinainte. insă doi copii curajoși, Mati si Maia, sunt atrași de taina intunericului și se hotărăsc să afle ce se ascunde in adâncul pădurii și in inimile oamenilor.„Dacă ai fi Jung, ai identifica precis in Deodată in adâncul pădurii motive primordiale și universale. Dacă ai fi istoric, ai găsi niște para¬le¬lisme istorice evidente. Dacă ai fi biograf, gândul te-ar purta spre extraordinara carte a lui Oz, Poveste despre dragoste și intuneric, dato¬rită rădăcinilor comune. Dar dacă ești cititor, atunci pregătește-te pur și simplu să fii fermecat. N-ai să recunoști nimic altceva și te vei vedea doar pe tine insuti.“ (Ian Sansom, The Guardian)
