Descartes (1596–1650) a marcat un punct de reper în istoria filosofiei, dat fiind că a inaugurat modernitatea filosofică prin deplasarea centrului de reflecție spre conștiința gânditoare a omului. El constituie în acest sens un prim pas pe o cale a gândirii ce va culmina cu opera critică a lui Kant. În plus, Descartes a influențat întreaga filosofie a secolului al XVII-lea în efortul său de a-i acorda soliditatea și siguranța conceptuale proprii matematicii și fizicii. Cogito, ergo sum („Cuget, deci exist“) situează fundamentul cunoașterii în subiectul gânditor și o sustrage dogmei religioase, acceptate necritic, ce definise o bună parte a gândirii medievale. Cartea de față examinează natura și implicațiile acestei abordări cu totul noi. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
