John Locke (1632–1704), părinte al empirismului și al liberalismului politic, este considerat unul dintre cei mai influenți filosofi din toate timpurile, în ciuda faptului că, în multe perioade, a fost aproape uitat. Cartea de față își propune să îi facă dreptate, aprofundând domeniul filosofiei, al politicii și al popularizării științei. Realizările sale sunt strâns legate de epoca și de locul cărora le -a aparținut: englez tipic pentru secolul al XVII-lea, Locke a trăit apogeul burgheziei, criza sistemului feudal și înflorirea noii științe. Apărător al experienței și sensibilității, ca surse valide ale cunoașterii, în raport cu excesele raționalismului extrem, viziunea sa moderată și critică l-a determinat să formuleze o teorie politică autoritară, în favoarea unui stat care să garanteze libertățile individuale și dreptul cetățenilor de a se revolta împotriva guvernelor. De aici și interesul acordat examinării reflecțiilor echilibrate ale acestui filosof, în măsura în care funcționează ca antidot critic împotriva prejudecăților. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
