Apropiindu-se cu delicatețe de marile teme ale literaturii – iubirea, familia, natura, timpul –, poetul umple cu sens cursul firesc al anilor și îl justifică mai întâi față de sine, apoi față de cititori.
În poemele lui Mihai Ghiur, nevoia omului de a înțelege viața se împletește duios cu exaltarea pe care faptul aparent firesc de a fi în lume i-o dăruiește celui care cunoaște și practică bucuria de a trăi, găsind în micile întâmplări cotidiene motive pentru a-și lăsa amprenta asupra celor din jur. Sunt poeme pline de emoție, care îl vor aduce pe cititor mai aproape de natură și de tainele ei, de iubire și de sine însuși și îl vor vrăji cu candoarea și simplitatea unei scriituri profunde, unde rima și ritmul creează o muzică interioară proprie.
Mihai Ghiur s-a născut la 28 noiembrie 1933, în Camenca, Ismail, Basarabia. Tatăl, originar din comuna Lungești, fostul judeţ Tutova, a lucrat ca subofiţer de jandarmi în judeţul Ismail; mama, originară din Bursucani (Covurlui), provine dintr-o familie de ţărani răzeși. A frecventat și absolvit Colegiul „Gheorghe Roșca Codreanu“ din Bârlad, apoi a absolvit Facultatea de Medicină Generală din București (1962).
A urcat toate treptele profesionale, de la cea de extern prin concurs (1960–1962) până la titlul de medic primar (1979). Este doctor în Medicină (1997) și profesor de chirurgie generală. Este academician, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Este menţionat în dicţionarul The Medical Who’s Who, ediţia în limba engleză, în dicţionarul Personalităţi medicale din Ţara de Jos a Moldovei și în Dicționarul scriitorilor români contemporani coordonat de Ioan Holban.
Este membru fondator și vicepreședinte al Societăţii Medicilor Scriitori și Publiciști din România (din 1990) și membru fondator al Asociației Ziariștilor din România (1992). A publicat, ca medic scriitor, trei volume de versuri (Clipele din zori, La cumpăna anilor și aceeași carte în ediţie bilingvă) și un roman-frescă al societăţii românești de la mijlocul veacului al XX-lea, o istorie însângerată a neamului nostru, ca o confesiune zguduitoare (Pribegi în propria ţară).
Primele încercări literare (poezie) datează din anii 1953–1955, când în revista Tânărul scriitor îi apare pentru prima oară semnătura sub poemul „Comorile din inimi“ (1955). Printre publicațiile periodice mai importante la care a colaborat se numără: săptămânalul Viaţa medicală, Flacăra, Magazin, Dreptatea, Clipa cea repede. A debutat editorial cu volumul de versuri Clipele din zori, apărut la Editura Viaţa Medicală Românească (1998), cu referinţe critice favorabile semnate de prof. univ. Gheorghe Bulgăr și prof. dr. C.D. Zeletin.
