Integrarea în lumea europeană a fost idealul cu care au pășit românii ardeleni uniți cu Biserica Romei, în anul 1700. Această integrare a avut urcușurile și coborâșurile ei pe întregul parcurs al secolului al XVIII‑lea, zis „al Luminilor”, în fruntea năzuinței situându‑se Biserica Română Unită, formatoarea elitelor intelectuale moderne în cultura noastră. Vehiculul spre marea cultură a Europei a fost varianta austro‑germană a Iluminismului, Aufklärungul, dar vitală pentru evoluția modernă a culturii românești a fost Școala Ardeleană. Din centrul providențial al Blajului s‑au ridicat mari pasionați ai erudiției cu caracter enciclopedist, de la înalte investigații asupra limbii și istoriei neamului la fondarea unei teologii cu scop spiritual și educativ, de la democratizarea prin școli și manuale a cunoștințelor epocii la aclimatizarea unor științe fără trecut la românii ardeleni, ca filozofia, științele naturii sau agrotehnica.
Autorii
