Scris in limba franceză la Egina, in 1936, la intoarcerea din călătoria in Extremul Orient, și publicat in 1959 in Franta, după ce o traducere in neerlandeză văzuse lumina tiparului in 1939, Grădina de piatră (Le Jardin des rochers) este primul mare roman semnat de Kazantzakis inainte de emblematicul Viata și peripetiile lui Alexis Zorba. Amestec de jurnal, roman psihologic și de idei și poem, Grădina de piatră tratează deja teme majore ale literaturii lui Kazantzakis – lupta și concilierea contrariilor, ilustrate exemplar de contrastul intre surâsul imobil al lui Buddha sau splendidele grădini japoneze ce surprind eternitatea in grăuntele de nisip și efervescenta modernizării Chinei și Japoniei.„Dintre toate cărtile lui Kazantzakis, Grădina de piatră este singura in care autorul-narator figurează ca personaj principal. [...] Tema esentială este cea a omului meditativ pus in fata semenilor care se dăruiesc trup și suflet actiunii, prin forta momentului istoric – uneori in detrimentul sufletului. De aici cruzimea acestei relatări, in care multe elemente sunt veridice. Dar, in jurul acestei teme centrale, ce poezie, ce senzualitate! Cel mai mic obiect, cel mai insignifiant chip, cea mai măruntă plantă, totul este abordat cu tandrete și umor, chiar cu un fel de voluptate fizică, care detine un loc important in intreaga naratiune.“ – Aziz Izzet (fragment din prefata primei editii franceze)„Marii noștri grădinari au fost la inceput călugări budiști și au adus arta asta din China. Mai târziu, arta a trecut la marii dascăli ai ceremoniei ceaiului, la poeti, la pictori și, in sfârșit, la grădinarii specializati. Fiecare grădină trebuie să aibă sensul ei, să sugereze o notiune abstractă: seninătate, inocentă, pustietate sau mândrie și măretie eroică. Iar semnificatia trebuie să corespundă nu numai cu sufletul proprietarului, ci și cu sufletul mai larg al generatiei sau al intregului său neam. Fiindcă ce valoare are un individ? E ceva efemer; in timp ce grădina, precum orice altă operă de artă, trebuie să contină elemente de eternitate.“ – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie. Japonia, China
