Happy este o poveste postapocaliptică situată într-un viitor foarte îndepărtat. Un viitor în care marile dileme ale umanității par a fi în sfârșit soluționate pentru totdeauna. În care oamenii, așa cum o arată titlul, sunt fericiți. Sau cel puțin așa par.
Cum aș putea să descriu cel mai bine această construcție extraordinară, acest ciudat și strălucitor nou edificiu? Ce cuvânt aș putea să folosesc? Să-i spun... dorință? Da. Asta o fi? Dorință? Cu siguranță este o râvnire. O năzuință. Se află în locul unde era odată inima mea. Acest măreț edificiu.
Bineînțeles, există visele standard pe care ni le furnizează Senzorul. Scopul lor este să-i mențină vigilenți pe Tineri și să le întărească fibra morală. Iar sinele meu adormit urmărește conștiincios aceste vise, dar cu un singur ochi... Celălalt ochi scanează orizontul, căutând indicii. Sinele meu adormit simte un gol nedefinit... o distanță.
A devenit din ce în ce mai greu de descifrat, a spus . Narațiunea o consumă. Face niște legături nepotrivite. Declară război Sistemului și în același timp devine sinonimă cu el. Li se amestecă frecvențele, iar ei i se șterg urmele. Cred că oscilația este cheia. A devenit periculoasă pentru noi. Cred că a existat un defect o spărtură.
