Acum nu mai puţin de saptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academica, si nu numai, spre intoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reusit, alţii s-au eschivat, iar alţii au ramas in continuare fideli modelului occidental de analiza si de redactare a unei lucrari. In fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit "celebru" in mediul teologico-academic, ci mai degraba o necesitate a noastra, a ortodocsilor, de a ne reintoarce la izvoarele pe care le citim, le marturisim si le analizam; este intoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui sa fim constienţi si pe care ar trebui sa-l fructificam la cote maxime. Pe de alta parte, intoarcerea trebuie sa presupuna in mod direct si cunoasterea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existenţa sa, formulare ce nu va impinge pe nimeni, de altfel, sa depaseasca spaţiul ignoranţei si al necunoasterii...Acum nu mai puţin de saptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academica, si nu numai, spre intoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reusit, alţii s-au eschivat, iar alţii au ramas in continuare fideli modelului occidental de analiza si de redactare a unei lucrari. In fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit "celebru" in mediul teologico-academic, ci mai degraba o necesitate a noastra, a ortodocsilor, de a ne reintoarce la izvoarele pe care le citim, le marturisim si le analizam; este intoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui sa fim constienţi si pe care ar trebui sa-l fructificam la cote maxime. Pe de alta parte, intoarcerea trebuie sa presupuna in mod direct si cunoasterea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existenţa sa, formulare ce nu va impinge pe nimeni, de altfel, sa depaseasca spaţiul ignoranţei si al necunoasterii. Constienţi fiind de aceasta realitate, spaţiul ecclesial romanesc trebuie sa depaseasca mai ales spaţiul dezinteresului manifestat, din pacate, la toate capitolele. Dezinteresul studierii operelor Sfinţilor Parinţi, receptaţi mai ales prin filiera occidentala, demonstreaza nu numai un simptom, ci si o necrozare a ideii pr. George Florovsky de a regandi teologia, printr-o (re)intoarcere. Atunci cand ne gandim la acest dicton florovskian, nu trebuie sa ne proiectam interesul doar spre o simpla regandire a ceea ce deţine si este specific duhului ortodox, cat mai ales sa inţelegem valoarea inestimabila a ceea ce reprezinta tezaurul Ortodoxiei. De vreme ce perioadele patristice nu au fost numai acele vremuri in care s-a redactat tumultuoasa istorie ecleziala, suntem datori sa accentuam si realitatea ca: "vivacitatea duhovniceasca si tensiunea prin care Parinţii Bisericii au facut faţa problemelor epocii lor constituie un imbold continuu si o obligaţie presanta pentru fiecare Biserica care trebuie sa faca faţa cu aceeasi promptitudine, vivacitate si claritate la diferitele probleme complexe si la ameninţarile potrivnice credinţei epocilor urmatoare" . Acest fragment al lui E. Schlink ne arata mai cu seama constientizarea importanţei Sfinţilor Parinţi in viaţa tumultuoasa a Bisericii, de a trai iubind duhul patristic, insa nu incarcaţi de sentimente reci, ci, mai ales, cuprinsi de o atitudine proiectata spre viitor. "Imbold" vs. "obligaţie" sunt cele doua puncte ale "extremitaţii" dialogale, la care este invitat astazi spaţiul ortodox heteroclit si la care trebuie sa raspunda. Intr-o alta ordine de idei, "imbold" vs. "obligaţie" determina pe orice iubitor sincer de cultura teologica sa descopere toate acele mijloace de a intra in contact cu tezaurul Ortodoxiei, iar pe de alta parte sa aiba "obligaţia" de a reda prin orice mod cu putinţa inţelesurile acestuia. Suntem tentaţi sa credem ca tocmai acest aspect il poate avea in vedere traducerea si redarea unui text patristic: de a fi "accesata" si folosita de toţi cei interesaţi de izvoarele Ortodoxiei, si nu de a fi trecuta in cadrul cv-ului personal ca o mare "realizare" traductologica, peste care se va depune praful uitarii. Prin actul traductologic, prin compunerea unor lucrari valoroase ce vor aseza la baza lor duhul filocalic si patristic, printr-o traire in acest duh si printr-o vie marturisire a sa, se poate realiza un prim pas spre intoarcerea la izvoare! Pornind de la aceste reflecţii, prezenta lucrare se deschide cu studiul sinteza intitulat "Sf. Roman Melodul – imnograful desavarsit al Ortodoxiei", avand in vedere recuperarea unor aspecte extrem de importante pentru inţelegerea corecta a vieţii, operei si teologiei Sfantului Roman Melodul. Tot aici, semnatarul textului scoate in evidenţa si transmiterea manuscriptica, ediţiile de text, precum si traducerile moderne din spaţiul oriental si occidental. Cea de-a doua parte a lucrarii, denumita "Imne hristologice", condenseaza un numar de cinci condace ale Melodului, in ordinea lor: condac la inmulţirea celor cinci paini, condac la pipairea Apostolului Toma, condac la Inalţarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, condac la Pogorarea Duhului Sfant si condac la a doua Venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Secţiunea "Imne cu diferite teme", grupeaza alte cinci condace romaneice, care trateaza aspecte moral-duhovnicesti (condacul despre bogat si despre saracul Lazar, primul condac la Cele Zece Fecioare, al doilea condac la Cele Zece Fecioare, despre sfintele nevoinţe monahale si despre petrecerea in manastire), cat si aspecte legate de viaţa tumultuoasa a cetaţii Constantinopolului (condac la orice cutremur si incendiu). Traducerile lui Alexandru Iorga sunt insoţite de scurte comentarii preliminare, precum si de referinţele scripturistice ale fiecarui condac. Textele prezentate in actuala ediţie nu au fost traduse si publicate in limba romana, cu excepţia a doua materiale: condacul la pipairea Apostolului Toma si primul condac la Cele Zece Fecioare, publicate pentru prima data in literatura patristica romaneasca in volumul editat de Parascheva Grigoriu, Imnele pocainţei (Iasi, 2006). Lucrarea se incheie cu o bibliografie selectiva destul de cuprinzatoare atat despre viaţa, opera si teologia imnografului grec, cat si despre imnografie si condac. Am exclus totusi din aceasta bibliografie, acele materiale care se refera la teologia Imnului Acatist.
Alexandru PRELIPCEAN
