Forma poetica a expunerii, perspectiva filosofica asupra vietii precum si solutia pe care o ofera pentru eliberarea omului din ciclul dureros al existentei, fac din acest tratat unul din textele cele mai respectate ale buddhismului Mahāyāna.
Structura tematica a operei se bazeaza pe cele sase perfectiuni - generozitatea, disciplina etica, rabdarea, perseverenta, meditatia si intelepciunea - ce jaloneaza calea spre iluminare a unui bodhisattva.
Primele trei capitole discuta beneficiile Gandului Iluminarii (bodhicitta) care motiveaza modul de viata al unui bodhisattva, explicand mijloacele cultivarii si sustinerii acestei aspiratii altruiste. Toate acestea stau temelie perfectiunii generozitatii.
Capitolele al patrulea si al cincilea discuta caile de aplicare a Gandului Iluminarii in viata cotidiana, prilej de a expune perfectiunea disciplinei etice.
Capitolele al saselea, al saptelea si al optulea sunt dedicate expunerii perfectiunilor rabdarii, perseverentei si meditatiei. Capitolul al saselea e unanim recunoscut ca un clasic prin sine insusi, intrucat expune limpede o serie de contemplatii menite sa contracareze mania, aceasta fiind considerata in Mahayana cea mai virulenta dintre toate emotiilor turbulente si cea mai nepotrivita modului de viata al unui bodhisattva.
Al optulea capitol, asupra perfectiunii meditatiei, are ca tema centrala cultivarea altruismului si Gandului Iluminarii. In vremuri recente, acest capitol a ajuns oarecum controversat din cauza unor acuzatii de misoginism. Pentru a determina in ce masura acest lucru este justificat, problema trebuie privita in contextul discutarii de catre Santideva a unui tip particular de meditatie, care sa actioneze ca un antidot al senzualitatii.
Al noualea capitol, asupra perfectiunii intelepciunii, este o expunere fundamentala apartinand vederilor traditiei Prasangika-Madhyamaka din buddhismul indian, conforma scrierilor lui Budhapalita si Candrakirti. Idea fundamentala a acestor scoli este ca toate fenomenele sunt lipsite de orice natura intrinseca, ele existand doar prin puterea unor atribute conceptuale. Astfel, intreaga realitate este cuprinsa intre doua adevaruri: conventional, care consta doar din evenimente ce apar dependent si ultim, care este tocmai absenta existentei intrinseci a acestor evenimente.
Santideva, calugar buddhist din secolul VIII, se numara printre cele mai renumite si respectate figuri din intreaga istoriei a buddhismului Mahayana. Asa cum este cazul si cu alte figuri din istoria buddhismului indian, exista putine cunostinte istorice cu privire la viata sa. Santideva, asemeni lui Buddha Sakyamuni, s-a nascut intr-o familie regala, fiind destinat tronului. Insa in preajma incoronarii sale, Manjusri, intruchipare divina a intelepciunii, si deasemenea Tara, intruchipare divina a compasiunii, i-au aparut in vis, sfatuindu-l sa renunte la tron. Astfel, el parasi regatul tatalui sau, retragandu-se in solitudine si dedicandu-se meditatiei. In aceasta vreme a atins inalte stari de extaz si diferite puteri miraculoase.
Dupa aceasta sedere in pustnicie a fost o vreme sfetnic al unui rege, pe care l-a ajutat sa guverneze conform principiilor buddhiste. Insa acest lucru a starnit invidia altor ministri, Santideva abandonand in cele din urma serviciul regelui. Indreptandu-se spre renumita universitate de la Nalanda, obtine hirotonisirea monastica, devotandu-se studiului profund al sutrelor si tantrelor buddhiste. Aceasta este perioada in decursul careia compune doua dintre lucrarile sale devenite clasice: Siksamuccaya si Sutrasamuccaya. Insa in vazul celorlalti calugari, nu facea altceva decat sa manance si sa doarma.
Cautand sa-l umileasca pentru a-l alunga din manastire, alti invatati i-au impus sa recite o sutra inaintea intregii comunitati monastice si a publicului laic, o treaba care in viziunea lor era mult peste priceperea sa. Dupa cateva ezitari, Santideva este de acord sa raspunda cererii si ii intreaba: "Doriti sa recit un text existent sau o compozitie originala?" "Recita-ne ceva nou!" raspunsera ei, si atunci el incepu sa psalmodieze Bodhicaryavatara ("Intrarea pe calea iluminarii").
