Traducere și note de Gabriela Lungu intre adevăr istoric și inventie narativă, romanul lui Matteo Strukul il aduce in prim-plan pe Michelangelo Buonarroti intr-un moment de tensiune cu Biserica și ne oferă imaginea fascinantă a unui oraș – Roma – și a unei lumi pline de conspiratii și trădări, dar și de prietenie profundă și iubire. Michelangelo ereticul este povestea unei scurte perioade (1542–1547) din viata genialului artist, când, gratie și prieteniei cu Vittoria Colonna, cunoscută poetă a Renașterii italiene, aderă la grupul Spiritualilor, care-și propunea o schimbare in sânul Bisericii Catolice tot mai corupte. Spiritualii intră insă in vizorul Inchizitiei, și doar prestigiul imens il salvează pe Michelangelo de la a fi declarat eretic și tratat ca atare. Toate frământările sale legate de o Biserică de care era tot mai dezamăgit sunt perfect sintetizate in opera descrisă de el ca „tragedia“ vietii sale, monumentul funerar al Papei Iulius II din biserica San Pietro in Vincoli, având drept figură centrală statuia lui Moise. Nemultumit de faptul că Moise, așa cum il sculptase, privește spre altar, Michelangelo reușește in doar două zile să modifice traiectoria privirii profetului, intorcându-i capul spre lumina ferestrei. Pe copertă: Alexandre Cabanel, Michelangelo vizitat de Iulius II in atelierul său (detaliu)
