Bine-cunoscutul autor al romanelor Oscar și Tanti Roz și Evanghelia după Pilat publică de această dată o carte autobiografică despre miracolul petrecut cu mai bine de jumătate de secol in urmă, care avea să-i influenteze decisiv viata și scrisul, oferindu-ne o poveste vie, concisă despre noaptea sa de foc, după cum Pascal și-a numit propria noapte mistică.„imi schimbasem conceptia despre călătorie: destinatia contează mai putin decât renuntarea. A pleca nu inseamnă a căuta, ci a părăsi totul, apropiati, vecini, obiceiuri, dorinte, opinii, pe tine insuti. Nu are rost să pleci decât ca să te abandonezi necunoscutului, neprevăzutului, posibilitătilor infinite, chiar imposibilului. A pleca inseamnă să-ti pierzi reperele, stăpânirea, iluzia că știi și să fii dispus să intâmpini ceea ce e ieșit din comun. Adevăratul călător rămâne fără bagaje și fără tintă.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT)La 28 de ani, autorul-personaj pleacă intr-o călătorie in Sahara impreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre misticul Charles de Foucauld. in timpul expeditiei, se rătăcește de grupul de excursioniști și de ghidul tuareg și este nevoit să petreacă o noapte singur in imensitatea muntelui Hoggar. Rămas fără mâncare și fără apă, in frigul noptii deșertice, simte cum se deșteaptă in el o fortă arzătoare care-i dă increderea că nu e totul pierdut și puterea să se intoarcă nevătămat, după un urcuș ca o cursă a supravietuirii, un urcuș real și simbolic totodată. Éric, occidentalul, intelectualul, filozoful rationalist convins că oamenii sunt doar praf de stele in mijlocul universului infinit, iși vede zdruncinate toate certitudinile: focul pe care l-a trăit ca pe o imensă impăcare, libertate și bucurie salvatoare poartă oare numele de Dumnezeu?
