Cele doua eseuri ale lui Olivier Clement reunite in acest volum sunt legate de aceeasi grija: aceea de a trece peste prapastia care exista de secole intre crestinism, pe de o parte, si dublul, dar unicul mister al cosmosului si al erosului, pe de alta, peste ruptura dintre spirit si materie. Primul trateaza despre anumite aspecte ale alchimiei occidentale, al carei scop originar nu era de a produce aurul palpabil, ci de a transmuta temporalitatea intunecata de moarte in aurul solar al vesniciei, iar al doilea despre contemplarea naturii in traditia Orientului crestin, incercand sa puna in valoare dimensiunea cosmica a teologiei ortodoxe. Ambele isi propun sa reconcilieze erosul alchimiei, unul legat mai curand de natura, cu iubirea crestina, pe Hermes cu Christos.
