Primul volum Opere I. Poezii 1908–1920 al prezentei editii Ezra Pound, concepută in patru volume, acoperă poezia publicată de Ezra Pound inainte de Cantos. Acest volum incepe cu o cuprinzătoare „Introducere in viata lui Pound“, semnată de Horia-Roman Patapievici, menită să ii ofere cititorului român, pentru prima oară in cultura noastră, o viziune de ansamblu asupra biografiei și operelor acestuia. Sub aceeași semnătură urmează o substantială „Introducere in modernismul lui Ezra Pound“, cu o amplă contextualizare a operei celebrului poet american, in care sunt analizate legăturile subtile dintre mediul in care acesta a creat şi ideile sale filozofice.„Dacă asemenea unui străin prietenos intr-un salon de fumat mi-ati cere ca din intâmplare și pe nepregătite o părere despre cine e omul care scrie cel mai bine poezie azi, v-aș răspunde probabil: «Ezra Pound». Orice discutie despre poezia modernă, purtată de oameni care o cunosc, se incheie prin a-l fixa pe Ezra Pound undeva. Se poate să fie numit doar pentru a fi ocărât drept detracat sau zeflemist, poseur, ușuratic și vagabond. Sau se poate să fie clasat drept umplând azi o nișă precum aceea a lui Keats intr-o epocă precedentă. Ideea e că va fi mentionat.“ (Carl SANDBURG, „The Work of Ezra Pound“, 1916)„Pound a fost Proteul absolut. A fost cel mai inventiv, cel mai versatil, cel mai neastimpărat, cel mai dificil de prins, cuprins și surprins dintre toti scriitorii moderni. Poate fi comparat doar cu Picasso, in artele vizuale, ori cu Stravinsky, in muzică. Pound este marele catalizator al deceniului care culminează cu anul 1922, annus mirabilis al modernismului literar. Prin Cantos, Pound a dat poemul epic al modernitătii, care inchide in el lumea modernă in același fel in care Homer a inchis in Iliada și Odiseea lumea greacă, Vergiliu in Eneida lumea romană, iar Dante in Divina Comedie creștinătatea latină. Pound este nu doar un simptom al epocii moderne, este și o radiografie a răului din atitudinea modernistă. Toti marii moderni tirăsc după ei o radiografie a răului. in același timp, modernismul este un mecanism de acces la sufletul intim. Operele moderne ne vorbesc atit de mult și de direct deoarece modernismul este un fel de a spune lucrurile pină la capăt: de obicei pină la capătul deplinei singurătăti. Nu spusese Duns Scot, teologul din care s-a inspirat Hopkins și in traditia căruia se află și Pound, că persoana este ultima singurătate a omului? Pe urmele lui Pound, modernismul a incercat prin persona să ajungă la persoană, iar prin personae să o depășească.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI, „Introducere in modernismul lui Ezra Pound“, 2015)Traduceri de Mircea Ivănescu şi Radu VancuSelecţie, ingrijire de ediţie, cronologie, introducere şi comentarii de Horia-Roman Patapievici
