Cine nu a auzit legenda romantica a lui Orfeu si Euridice? Versurile lui Virgiliu au imortalizat povestea celor doi in Georgice (iv 452-7). Putini sunt insa cei care cunosc importanta rolului pe care il joaca miticul Orfeu in legendele grecesti sau in artele si in stiintele ce-i sunt atribuite de posteritate. Orfeu a fost parintele credintei panelenice, marele teolog, cel care a adus in Grecia riturile sacre ale adorarii secrete si doctrina misterelor naturii si ale Zeului. Grecii marturiseau ca lui ii datoreaza religia, artele, stiintele atat sacre cat si profane; si de aceea pentru a trata subiectul pe care ni l-am propus in aceasta lucrare, va fi nevoie sa expunem o teologie care "a fost promulgata mistic si simbolic pentru prima data de catre Orfeu, apoi diseminata in mod enigmatic prin imagini de Pitagora, iar in ultimul rand expusa stiintific de catre Platon si discipolii sai autentici". Or, dupa Proclus, ultimul mare maestru al neoplatonismului, "toata teologia grecilor provine din mistagogia orfica," adica altfel spus, din initierea in Misterii (Lobeck, Aglaophamus, p. 723).
Nu numai invatatii lumii antice atribuiau stiinta sacra aceleiasi surse, ci si parintii crestini care erau bine instruiti. Orfeu nu trebuie insa privit ca un "inventator" al teologiei, ci ca un transmitator al stiintei lucrurilor sacre in spatiul lumii grecesti, sau chiar ca un reformator al unui cult existent care, chiar si in vremurile vechi de dinaintea legendarului razboi troian, fusese atins de decadenta si neintelegere.
G.R.S. Mead
George Robert S. Mead (1863-1933) a fost un pionier de prim rang in domeniul studiilor gnostice si hermetice. Angajat pe termen lung in studiul gnozei si gnosticismului, Mead a inceput sa publice in 1890 traducerea la marea opera gnostica Pistis Sophia, care a devenit astfel primul codex gnostic disponibil intr-o traducere exacta. Acestei traduceri i-au urmat diferite lucrari publicate in decursul mai multor ani, reunite sub titlul Echoes from the Gnosis, toate avand legatura directa cu texte gnostice de mare insemnatate.
Unul dintre cele mai mari merite ale lui Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice, carora le-a dedicat intreaga sa opera. Apreciat in mod deosebit de Carl Gustav Jung nu doar pentru eruditia lui extraordinara, ci si pentru viziunea sa speciala asupra ideilor gnostice, Mead a deschis noi cai de cercetare a hermetismului si gnozei.
Opera:
Simon Magus (1892); The Upanishads, 2 vol. (1896); Orpheus (1895-6); Pistis Sophia (1896, reed. 1921); Fragments of a Faith Forgotten (1900); Did Jesus Live 100 B.C.? - An Enquiry into the Talmud Jesus Stories, the Toldoth Jeschu, and Some Curious Statements of Epiphanius (1903); Apollonius of Tyana (1901); Thrice Great Hermes: Studies in Hellenistic Theosophy and Gnosis, 3 vol. (1906); The doctrine of the subtle body in Western tradition - an outline of what the philosophers thought and Christians taught on the subject (1919); Gnostic John the Baptizer: Selections from the Mandean John-Book (1924).
