Palatul Viselor - Ismail Kadare

„De multă vreme visam să-mi construiesc propriul infern. Mă gândeam că e un proiect nemăsurat de ambitios, himeric, din moment ce vine după imaginile consacrate de vechii egipteni, Vergiliu, Sfântul Augustin și mai cu seamă Dante...“, declară intr-un interviu Ismail Kadare. Iar infernul lui se ascunde intre zidurile unui labirintic Palat al Viselor, terifianta institutie unde visele supușilor otomani sunt trecute printre pietrele de moară ale unui mecanism monstruos și cinic.Palatul Viselor, cea mai teribilă și mai nemiloasă caricatură a totalitarismului in descompunere, a apărut intr-o primă variantă (Slujbașul de la Palatul Viselor) la Tirana in 1981 și a fost interzis de regimul comunist al lui Enver Hodja. Kadare iși publică versiunea finală in 1990, la Editura Fayard, la scurt timp după emigrarea in Franta. Romanul impletește intr-o poveste atemporală spaimele mentalitătii primi-tive cu delirul birocratiei totalitare. intr-un timp incert (poate inceputul secolului XX), sultanul Imperiului Otoman aflat in diso¬lutie ingrădește libertatea supușilor, controlându-le visele prin intermediul unei misterioase institutii a puterii – Palatul Viselor. Aici se angajează tânărul Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu rădăcini intr-o Albanie reală și mitică totodată, cel care primește sarcina kafkiană de a trece prin filtrul interpretării alegoriile și enigmele onirice ale unei impărătii intregi. Cerc după cerc, ca intr-un alt infern dantesc, tânărul ajunge până in vârful ierarhiei puterii de unde supraveghează mecanismul politiei in¬conștientului. insă, inevitabil, fatalismul balcanic il impinge tot mai aproape de prăpastia indoielilor: oare un stăpân ab¬solut, chinuit de spaima de a nu intra el insuși in hătișul propriei mașinării demonice, nu va sfârși intr-o bună zi condamnat de un vis anonim la dizgratie și uitare?

Traducere de Marius Dobrescu