Nominalizat la premii prestigioase precum National Book Award (2019), International Booker Prize (2020), Translated Book Award (2020), World Fantasy Award (2020), câștigător al premiului American Book Award (2020), romanul s-a aflat vreme îndelungată în topul celor mai bune cărți ale anului 2020. Amazon Studio și-a manifestat interesul pentru ecranizarea lui, cooptându-i în echipă pe Charlie Kaufman, deținător al premiului Oscar pentru scenariu (2005), și pe regizoarea Reed Morano, cunoscută pentru serialul distopic Povestea Slujitoarei. Publicarea sa în limba română este o dovadă în plus a notorietății binemeritate de care se bucură operele lui Yōko Ogawa. Inițial, cartea a apărut în Japonia în 1994, dar trecerea timpului nu a șters semnificația mesajului, dimpotrivă, l-a făcut și mai relevant pentru zilele noastre.
Încă din primele rânduri cititorul este pus în gardă că pe insulă ceva nu este tocmai în regulă. Pălărie, panglică, pasăre, trandafir... Rând pe rând lucrurile dispar. Și, odată dipărute, încetează să mai aibă vreo semnificație în mintea locuitorilor. Obiectul respectiv urmează să fie ars, aruncat în râu sau predat Poliției Memoriei. În scurtă vreme insula și oamenii de pe ea vor uita complet de existența lui. Oricine se încumetă să păstreze un lucru declarat dispărut este în primejdie. Dar în și mai mare pericol este cel care încă își mai amintește de el, căci Poliția Memoriei veghează din umbră ca nimeni să nu se abată vreodată de la legile amneziei colective.
Scriitoarea japoneză Yōko OGAWA s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile de literatură anglo-americană și de scriere creativă ale Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de ficțiune și nonficțiune. Debutează în 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. În 1996 publică romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse cărți ale sale, versiunea engleză fiind nominalizată în 2010 pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize, și Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare, este distins, în 2004, cu Premiul Yomiuri și cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot în 2004, Yōko Ogawa primește Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marșul lui Mīna (Mīna no kōshin). În 2009 publică romanul Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurtă a Premiului Librarilor Japonezi, în 2012, Kotori (Păsări mici), iar în 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). În 2005, Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal, iar romanul Profesorul și menajera este ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Cărțile lui Yōko Ogawa sunt traduse în aproape 30 de limbi.
Fotografia autoarei © Shinchosha Publishig Co, Ltd
