Daca stim ce gandesc, ce viseaza, cum scriu si cum traiesc azi poeţii, e si pentru ca exista un Robert Serban. Vorbitor fasneţ si cu "piper pe limba", a lasat cadou literaturii romane nenumarate volume in dialog. Rar se intampla in lumea literara ca un poet sa-si iubeasca atata confraţii, sa-i celebreze mai curtenitor. Raidul poeţilor il arata la faţa. E de 72 de ori jurnalist. Si in fiecare clipa poet. Citiţi-l! Din intrebarile lui scapara jarul, stilul ironic si iscoditor. - Dia RADUIntervievaţii mei au varste si stiluri de scris diferite, unii sunt – nu gasesc alt cuvant, dar nici nu-l folosesc peiorativ – maestri, alţii debutanţi, unii-s cunoscuţi, alţii, pe cale de a fi, dar toţi, poeţi pe care i-am citit, ii citesc si ii admir. Si cu care am afinitaţi. Le-am trimis intrebarile in scris, ca sa aiba ragaz sa se gandeasca si sa raspunda cat mai… exact. Si astfel, sa aflam, intre altele, cum au descoperit placerea si, apoi, vocaţia scrisului, cum lucreaza (cu) mecanismele literaturii, cand funcţioneaza ele si cand nu, cine erau scriitorii pe care i-au cunoscut, cu care dintre ei au fost sau sunt prieteni, ce (mai) inseamna inspiraţia.
Daca in alte arte lucrul in echipa e vital, arta scrisului implica singuratate, ce contureaza intr-un anumit fel individualitatea. Pe unii ii face egocentrici, pe alţii, discreţi, unora le da la iveala originalitatea, altora, nevrozele, unii-s asociali, alţii – magnetizanţi. Si uite asa, din marturisire in marturisire, se iţeste un areal literar, al unei comuniuni ce are aceeasi pasiune: poezia.
Robert SERBAN
Daca stim ce gandesc, ce viseaza, cum scriu si cum traiesc azi poeţii, e si pentru ca exista un Robert Serban. Vorbitor fasneţ si cu "piper pe limba", a lasat cadou literaturii romane nenumarate volume in dialog. Rar se intampla in lumea literara ca un poet sa-si iubeasca atata confraţii, sa-i celebreze mai curtenitor. Raidul poeţilor il arata la faţa. E de 72 de ori jurnalist. Si in fiecare clipa poet. Citiţi-l! Din intrebarile lui scapara jarul, stilul ironic si iscoditor.
Poeţii sunt fiinţe periculoase. Ei (pre)simt mai bine, (pre)vad mai repede decat alţi oameni; poeţii simt si vad – ceea ce, desigur, e un nevazut – softul acestei lumi. De aceea – ei il presimt & il prevad si pe acela al lumii care va veni. De aceea, asadar, sunt fiinţe periculoase. Aici, in aceasta carte dirijata admirabil de un foarte bun (si, fapt nu tocmai obisnuit pentru lumea noastra culturala, foarte generos) poet, asa cum este Robert Serban, zecile de poeţi care (ne) vorbesc executa, atat individual, cat si "in echipa", un fel de operaţiune speciala de reamintire a sufletului. Inca o data: cartea aceasta – una de dialog adevarat, deci de ascultare – e plina numai si numai cu poeţi; prin urmare, este o carte periculoasa. Neaparat in acest sens: periculos de buna!
Cristian PATRASCONIU
