Traducere revizuită şi note de Irina HoreaPutini scriitori se bucură de o asemenea apreciere critică internatională și de atât de multi admiratori in lumea literară ca J.M. Coetzee. Și totuși laureatul Premiului Nobel pentru literatură a vorbit rar despre sine inainte de publicarea volumului Copilărie, in 1997, o poveste strălucit scrisă, evocând rădăcinile și inceputurile unui tânăr autor. Au urmat apoi Tinerete, intens, cu multe aspecte sensibile, și Miezul verii, inovator și surprinzător de amuzant. Trei volume de memorii fictionalizate, acum revizuite de J.M. Coetzee și reunite sub un singur titlu, Scene de viată provincială, se constituie intr-un portret sfâșietor, deși adesea comic, al artistului care se luptă să-și găsească propriul drum, dezamăgit de relatiile amoroase, lumea universitară și climatul politic incins din Cape Town in epoca apartheidului, un portret realizat de unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii.Nici o tragedie nu marchează primii ani ai micului John, nici o traumă nu ii umbrește copilăria. Totuși, băiatul se simte — și apoi, din orgoliu, alege să fie — singur și la școală, și in familie. Dar lipsa de comunicare și comuniune are un pandant: privirea lucidă asupra realitătii. Drumul spre adevărata intelegere și dreapta judecată nu este insă ușor, mai cu seamă in regimul de apartheid al Africii de Sud. impins de dorinta de a deveni poet, tânărul absolvent al facultătii de matematică fuge la Londra. Aici trăiește acut sentimentul imposturii și se adâncește intr-o depresie care ii seacă energiile. intr-un univers fără perspective, dominat de aceleași automatisme care ii definesc lui insuși existenta cotidiană, rareori intrerupte de experiente erotice sordide, eșecul pare să-i guverneze orice incercare de a comunica. Ca și aparenta incapacitate de a-și intelege semenii, așa cum reiese din mărturisirile câtorva persoane care i-au fost aproape in varii momente ale vietii — patru femei și un bărbat —, intervievate de un jurnalist acreditat să-i inchege biografia regretatului scriitor John Coetzee. Apare astfel portretul unei sensibilităti exacerbate, lipsite de alinare atât in mediul edenic al fermei bunicilor, cât și alături de femeile in prezenta cărora a indrăznit să-și abandoneze masca taciturnului. Cinci interviuri câtuși de putin măgu¬litoare, chiar șocante, ce iluminează noi fatete ale personajului Coetzee, dar enigma persistă, căci ele nu-i intregesc niciodată portretul.
