Pentru cei aflați în căutarea adevărului, spectacolul lumii contemporane, dominat de scepticism și relativism moral, este unul descurajant. În fața acestei crize profunde, nevoia de repere devine cu atât mai acută. Pentru a le descoperi, trebuie să reînvățăm să ridicăm privirea spre înălțimile metafizice, să îmbrățișăm viața spirituală în alianța ei cu cea intelectuală.
În această carte-îndemn, armonia dintre credință și rațiune – cu rădăcini adânci în istoria creștinismului, de la Sfinții Părinți și Toma de Aquino până la Papa Ioan Paul al II-lea – este readusă în actualitate, prin semnificațiile sale cardinale. Pe baza acestei armonii, care întărește dialogul între minte și inimă, poate fi clădit un proiect antropologic creștin de reînnoire spirituală, centrat în jurul binelui comun și invitând la contemplarea și bucuria adevărului, pe urmele unor figuri călăuzitoare precum Anton Durcovici, Vladimir Ghika, Battista Mondin și Antonio Rosmini.
Pentru cei aflați în căutarea adevărului, spectacolul lumii contemporane, dominat de scepticism și relativism moral, este unul descurajant. În fața acestei crize profunde, nevoia de repere devine cu atât mai acută. Pentru a le descoperi, trebuie să reînvățăm să ridicăm privirea spre înălțimile metafizice, să îmbrățișăm viața spirituală în alianța ei cu cea intelectuală.
În această carte-îndemn, armonia dintre credință și rațiune – cu rădăcini adânci în istoria creștinismului, de la Sfinții Părinți și Toma de Aquino până la Papa Ioan Paul al II-lea – este readusă în actualitate, prin semnificațiile sale cardinale. Pe baza acestei armonii, care întărește dialogul între minte și inimă, poate fi clădit un proiect antropologic creștin de reînnoire spirituală, centrat în jurul binelui comun și invitând la contemplarea și bucuria adevărului, pe urmele unor figuri călăuzitoare precum Anton Durcovici, Vladimir Ghika, Battista Mondin și Antonio Rosmini.
„Mesajul principal al cărții este acesta: în drumul către Dumnezeu, omul are nevoie și de credință, și de rațiune. Prin dialogul cu credința, rațiunea omului se lărgește, se îmbogățește; omul dobândește curajul de a‑și îndrepta privirea spre lucrurile înalte. Prin dialogul cu rațiunea, credința omului se purifică de iraționalul agresiv, de mitologicul bolnăvicios, de fundamentalism; omul devine mai autentic, mai curat, mai caritabil”. (Wilhelm Dancă)
