Romanul Soloviov și Larionov semnat de Evgheni Vodolazkin, autorul bestsellerului Laur (tradus in 2014 in colectia „Raftul Denisei“), a fost finalist, in 2010, la premiile Bolșaia Kniga (Marea Carte) și Andrei Belii, ca o recunoaștere a originalitătii cu care reconstituie un episod din trecutul Rusiei, imbinat cu un prezent nu mai putin pasionant.Soloviov, tânăr cercetător in domeniul istoriei, studiază figura legendară a generalului Larionov, comandant in Armata Albă in timpul Războiului Civil din Rusia. Dar portretul pe care i-l face este unul pseudoistoric, contaminat de figuri proeminente din istoria Rusiei și chiar din familia lui Vodolazkin. Tema de cercetare prilejuiește incursiuni in timp și spatiu, in cele mai diferite medii, colorate pe alocuri cu o tentă detectivistică. Romanul abundă in consideratii despre istorie, politică și morală, intruchipate intr-o galerie de portrete memorabile, bazate pe jocul ironic al autorului cu sursele reale și cele inventate. O frumoasă și seducătoare poveste de dragoste intregește, cu umorul inconfundabil al scriitorului, gustat deja de cititorii români, acestă remarcabilă operă literară in care meditatia asupra relativitătii lucrurilor – mai cu seamă a adevărului istoric – ocupă un loc central.„A fost un război ciudat, un război al rușilor cu rușii, in care soldatii luati prizonieri puteau lupta chiar de-a doua zi de partea dușmană. O făceau cu același devotament ca și inainte. Nu erau putini cei care iși făcuseră o obișnuintă din a trece dintr-o tabără in alta. Pentru unii era unica posibilitate de a munci in conditii de război, pentru altii era un mod de viată, nu mai avea importantă pentru cine luptau. intr-o viată tihnită nu aveau parte de senzatii tari. ii imbăta frătia de arme in fata mortii. Trecerile in tabăra dușmană erau, de regulă, oprite de glont. Sau de sabie. De fapt, nu prea aveai ce alege.“
