„La ani buni după ce Giovanni Sartori a scris despre imbecilizarea prin televiziune, Alain de Botton se întreabă: ce sunt, de fapt, ştirile (de la televizor, dar nu numai)? Înlocuitorul agresiv al religiei? O formă de hrană prin perfuzii vizuale? O modalitate de reafirmare a deja vechiului principiu după care răul se vinde bine şi binele se vinde rău? Răspunsul e previzibil: toate trei la un loc. Aşa stând lucrurile, cartea lui nu e doar o analiză a importanţei pe care-o au ştirile în viaţa noastră, ci şi o cronică a felului cum ne raportăm noi, publicul, la ele. Citind-o, ne vom da seama că, fără să ştim, am făcut deja trecerea de la couch potatoes la headline junkies. Că respiraţia naturală a vieţii noastre a preluat iremediabil calupurile de noutăţi senzaţionaliste. Că ne aflăm într-un apăsat deficit de empatie. Că fremătăm de nerăbdare aşteptând divorţul unei celebrităţi, prăbuşirea unui politician sau o catastrofă aviatică. Că maşinăria care produce ştiri reglează de fapt ritmurile mersului nostru zilnic şi uneori silnic prin lume. Şi că o zi fără titluri, şocuri şi sondaje a devenit pur şi simplu de neconceput.“ (Radu PARASCHIVESCU)
