Rivalitatea dintre doi pianiști care se urăsc de moarte, fiecare aspirând, deopotrivă, atât la titlul de rege al pianului, cât și la ruinarea carierei adversarului, este fundalul unei drame din care nu lipsesc intriga, conspirația, crima și remușcările. Avizi de glorie, Paul Diamandi și Andrei Petrescu personifică ambiția bolnăvicioasă și inepuizabila capacitate de a invidia, ce poate duce la acțiuni nebănuite. Un pian pe care a cântat Liszt la București în 1846, cu puteri magice, personajul central al acestei povești, ce poate înclina balanța acestei competiții, marchează destinele celor doi pianiști, îi mântuiește și îi condamnă. Condiția ideală a artei și culisele vieții artiștilor sunt reunite în acest roman despre artă și viață, despre iubire și crimă, cu accente fantastice și parabolice.
