„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede in texte. Am incercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate in româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut in minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci in limba română, imi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi in aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. [...] Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă......dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă insuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante in sărăcia lor de multe ori inşelătoare. Dacă, in cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)Trei ingeriTrei ingeri zboară peste străziCântând la câte-un corn de-argintin rochii verzi şi cu aripeDin ziua de Crăciun venindCea mai sălbatică pisică din Montana treceŞi-o doamnă in oranj, strălucitoareO furgonetă U-Haul, un camion fără roţiAutobuzul de Tenth Avenue lucind in soareCâinii şi porumbeii zboară-mprejurTrece un om in piept cu o steaTrei tipi se târăsc inapoi de la slujbăNimeni nu se-opreşte să-i intrebe cevaCamionul brutăriei se-opreşte la colţLângă stâlpii pe care ingerii-adastăŞoferul se uită după un chipin lumea asta concretă şi vastăingerii cântă din corn toată ziuaPământul trece pe lângă ei ca o arcăDar ascultă cineva muzica lorCineva măcar incearcă?
